Jurnalul secret al Laurei Palmer - Partea 8

                                                                                                   3 august 1986

Draga jurnalule,

Nu prea mai am ce sa-ti scriu. Atunci, mi-am petrecut restul zilei cu Troy, la grajduri. M-am destines cat am stat cu el si seara, cand am ajuns acasa, ma simteam puternica, schimbata. Facand ce am facut, nu m-am gandit deloc ca sunt rea sau ticaloasa. N-am sa ma mail as ranita sau batjocorita de barbatul acela. Un barbat caruia nu-l cunosc decat prenumele. Nu stiu unde sta, sau de unde vine. Dar am sa-l fac eu sa se duca inapoi. Tortura nu are nici un farmec cand victima striga ca mai vrea.

Asta a fost acum aproape doua saptamani… Nu, o saptamana, cred. Mai nou, mi se pare ca timpul sa comprima. Imi place sa ma intalnesc cu Bobby Briggs. Vine oriunde ii spun si-mi aduce tot ce vreau. Ieri am hotarat ca l-am facut destul sa astepte sa fie cu mine, asa cum isi doreste. Obosisem de atatea mangaieri, ma saturasem sa ajung acasa simtindu-ma  de parca as fi avut un dop, care inchisese in mine tot ce doream atat de mult sa iasa. Dar trebuia sa ma port ca o fata de paisprezece ani, asa cum par.

Mama si tata au spus ca pleaca toata dupa-amiaza: le-am spus ca am sa ies si eu, dar ca vreau s-o ajut pe mama cu cina, asa ca n-am sa intarzii mai multe de sase si jumatate. Mamei a inceput sa-i straluceasca fata cand a auzit. Trebuie sa-mi fac parintii fericiti. Sa-i iubesc, asa cum trebuie sa-i iubeasca fetita lor. Sunt nevoia sa traiesc ceea ce n-am ales ci, pur si simplu, mi s-a dat. Doua vieti. Doua vieti foarte diferite.

Laura cea rea s-a intalnit cu Bobby Briggs in Low Town. El stia o sura parasite, unde n-avea cum sa ne gaseasca nimeni. Mi-a placut ideea de a fi siguri intr-un loc unde sa pot face tot ce vreau cu el. Eram putin nervoasa pentru ca, dintr-o data, mi-am dat seama ca el nu era BOB, cel pe care il uram, ci tanarul Bobby care facea pe grozavul in fata Laura Palmer si o intreba cand va fi a lui. Nu-i nimic, am sa-i fac jocul, asa cum vrea. Credea ca nu mai facusem niciodata dragoste… Stiam ca va fi altfel, cu cineva care tine la mine… Stiam ca asta putea sa ma dea inapoi, sa ma faca sa ma simt iar d treisprezece ani, invatand sa-mi placa mangaierile unui barbat, noaptea, in piriu, si plingand apoi, pentru ca ne-am despartit atat de repede. Nu puteam sa las sa se intample asa ceva. Trebuia sa fiu tare. BOB ma putea privi in orice clipa. N-aveam voie sa ma indragostesc… Cel putin, nu cu voce tare.

Bobby a fost fermecator; stiu ca era nervos, pentru ca nu prea isi gasea cuvintele si nu mai reusea sa desfaca patura, pe care o adusese cu el bicicleta, si s-o intinda.

Eu aveam intr-o mana sticla de vodca si o tigara cu marijuana intre degete si, cum nu ma tineam asa de bine pe picioare, a trebuit sa ma las in genunchi, ca sa nu sparg sticla.

El era din ce in ce mai nervos; se simtea prost, dar am intors-o in asa fel, incat sa para mai degraba un erou, decat un prostanac. Nu era nici una, nici alta, insa l-am lasat sa ma ia in brate, ca sa ma linisteasca. Nu ma puteam gandi decat la ce bine ar fi daca as putea sa beau ceva, sa trag un fum si sa ma relaxes. Lucrurile imi vin mai usor cand sunt putin facuta si am incredere in mine… Unul din motivele pentru care imi place de Bobby e faptul ca imi face rost de tigari… si are un prieten care ne cumpara bautura, de care ori vreau. Imi place sa se poarte asa, cu … sa spunem, devotement. Imi place cum se misca, imi plac tresaririle pe care le simt in el, cand ma aplec sa-i spun: ,,Abia astept, dar hai sa nu ne grabim.” Imi place cum zambeste si ma lasa sa-l conduc.

La urma urmei, era pentru prima oara cand incepeam o experienta sexuala cu interes si afectiune, si cu putin control din partea mea. Stiam ca, atunci cand va simti ca se poate, va prelua el conducerea. Dar, deocamadata, imi facea tot timpul cate o mica bucurie, si voiam sa-l conving ca merita osteneala… ca nu nimerise un peste fiert, cum imi jurasem ca nu voi fi niciodata.

Dupa o ora, in care l-am sarutat lung si i-am dat, din cand in cand, sa bea si sa fumeze, am simtit ca sunt gata. I-am spus sa se intinda si sa-si inchipuie ceva. I-am cerut sa-si intrepte gandurile spre un vis anume, sa-si lase imaginatia sa ma urmareasca. Amandoi stiam ca o sa fac numai pentru el. I-am cuprins sexul cu buzele si m-am gandit la ce facea BOB…. Am incetinit miscarile, am gasit ritmul care ii placea si am inceput sa-mi misc limba, in timp ce alunecam in sus si in jos, urmarindu-i rasuflarea, gemetele… Il ascultam cu atentie, ca sa fiu sigura ca-l pastram acolo unde dorea. De data asta nu voiam numai sa-l atat. A ajuns la capat ca in visele mele cu barbati… dintr-o data, dupa ce placerea, incordarea crescusera mereu, tot mai anevoie de zagazuit. S-a ridicat, cu o privire uluita, plina de veneratie si… recunostinta.

Am stat multa vreme imbratisati, pana cand am simtit ca trebuia sa se intample si s-a strecurat in mine. Am deschis ochii, in clipa cand ai lui se inchideau. Am facut un efort ca sa-mi amintesc ca trebuia sa raman…departe. Era usor sa ma las in voia simturilor, dar nu aveam voie sa fac asta. Nu aveam voie sa fiu slaba.

Unduiam in acelasi ritm si mi se parea mai usor, mai placut, cu ochii inchisi. Ma miscam o data cu el, ma rasuceam pana cand ajungeam deasupra lui si ii puneam mainile acolo unde imi placea sa le simt. Bobby era foarte bun cu mine. Voiam sa stie ce bine poate fi, inchis, acolo, inauntru, dorindu-ma tot mai mult si mai mult! Ne-am rostogolit si ne-am invartit si am tras unul de celalalt ceasuri intregi; ne-am despartit doar cand am simtit ca mai mult nu se putea.

Eram cu adevarat multumita; ma eliberasem de toi anii in care fusesem batjocorita si tarata in noroi. Bara de otel pe care mi-o inchipuisem pana atunci teapana, in mine, incepuse sa se inmoaie, devenea carne si se topea. Incordarea  si nelinistea, pe care le simteam de atata timp, cand ma gandeam cum va fi cineva ma va dori cu adevarat, disparusera. Nu mai era nimeni care sa ma faca sa plang sau sa mor incetul cu incetul, de o tristete careia nu-i puteam da vreun nume. Acum eram cu cineva pentru care era important ce simteam eu, cineva care se straduia sa ma faca sa ma simt bine. Ma simteam asa cum trebuie, asa cum ar trebui sa se simta toate fetele… dar nu puteam uita ca mai exista si alte lumi. Alte clipe. Treziri aspre, in cele mai intunecate ore ale noptii. Un barbat la fereastra mea, zambind provocator si agitind o manusa neagra. Stateam acolo, intrebandu-ma daca ca mai veni, sau daca simplul fapt ca nu-mi mai era frica de el, il eliminase.

Nu ma puteam baza pe asta. Dar, deodata, s-a ivit altceva, un lucru caruia a trebuit sa-i fac fata fara emotia pe care as fi vrut atat de mult s-o impartasesc! Din gura lui Bobby au inceput sa curga, incet, cuvinte de dragoste,marturisiri, fagaduieli de fidelitate si fericire vesnica.

Laura, Laura, nu ai voie sa auzi asa ceva! Urmareste-i doar miscarea buzelor, nu asculta, imi repetam intruna. Dar Bobby vorbea serios. La urma urmei, el era cel care ma admirase atatia ani, ma trasese de codite inca de pe vremea cand abia incepusem sa le port, si care, mai tarziu, isi facuse un punct de onoare sa treaca pe langa mine, la scoala, macar o data pe zi, sau sa-mi prinda privirea, in clasa.

Stiu ca planuise de mult intalnirea asta. Insa Laura, cea care il iubeste, fata ce spera cu disperare ca va veni dupa ea, la timpul potrivit, se odihneste, acolo, in adancul meu. Treaza e numai partea din mine care il gaseste pe baietelul Bobby satisfacator, dar in rest, nu prea interesant. Care nu afla in el nici o putere… nici o provocare. Am sa-l pastrez, am sa-l tin pentru ea, pentru Laura cea mai buna cand se va putea trezi fara nici o primejdie. Dar cuvintele de dragoste sunt prea adevarate, prea inocente. Baiatul asta atat de tanar, pentru Laura, cea de acum, e mai mult un mesager.

Am fost nevoita sa fiu cruda, sa fac ceva care o sa-l determine sa se gandeasca la Laura intr-un cu totul alt fel. Trebuie s-o vada asa cum n-ar fi crezut niciodata ca poate fi… Am ras de el. Foarte tare. Am ras pana cand lumina din ochii lui s-a stins. A trebuit sa-l dobor, nu-l puteam lasa s-o cheme inapoi pe Laura cea mica, pe care o vrea BOB. Laura pe care sunt sigura ca o asteapta. A trebuit, ca sa ma salvez, sa-mi bat joc de un baiat care, poate, nu va mai fi sincer niciodata.

Am fost silita sa fac asta! De ce doare atat, cand trebuie sa ma apar? Unde era dragostea asta, cand o ceream in genunchi? La dracu’, stiu ca l-am ranit… Sper ca intr-o zi va intelege de ce. N-as putea sa strives pe cineva, asa cum am fost eu strivita. Daca as fi fost cea batjocorita, in locul lui, nu stiu daca m-as fi recapatat vreodata deminitatea. Nu m-as mai fi putut apropia de cineva, nici cu cel mai mic compliment, pentru ca hohotele astea de ras m-ar fi rasunat tot timpul in urechi.

mi-e rusine si sunt iarasi nelinistita de ce mi se intampla. Sa fie un viclesug al lui BOB? Sau o alta incercare? Care sa-mi distruga sansa de a-l iubi pe baiatul care mi se potriveste, fortandu-ma sa-l umilesc, asa cum am fost eu umilita, sa-l ranesc cu ranile care m-au inghetat si m-au asprit pe mine?... Oare Bobby o sa-si revina vreodata si o sa inteleaga ca l-am mintit? Sau cineva m-a inselat, facandu-ma sa destram o poveste de dragoste care, cel putin ziua, m-ar fi aparat de cosmaruri.

Ce vrea viata asta de la mine? Ce-am facut, ce-am sa fac de-acum inainte? N-am vrut decat sa pun capat durerii, nu sa incep sa o raspandesc.

Ma gandesc… ma gandesc.

Ce trebuia facut s-a facut. Daca asta a fost opera lui BOB, atunci Victoria o sa-i fie si mai mare daca las sa se vada vreun regret… vreo… remuscare. Nu trebuie sa-mi pese. Trebuie sa cred ca Bobby va veni inapoi, dind din coada. Daca nu vine, am sa aflu eu la ce fluier raspunde. Am sa-l fac sa se straduiasca sa-mi castige atentia, altfel decat cu sarutarile pe care n-am sa i le dau decat atunci cand am sa vreau, si niciodata intamplator. Am sa devin o profesionista in a nu mai simti nimic.

Am sa gasesc eu o cale. Nu pot sa ma dau batuta. Nici nu-mi vine sa cred ca toate astea sunt adevarate. Sunt pierduta. Pierduta. Dar o Laura puternica, stiind mult mai bine sa manevreze, se ridica incet, gata sa raspunda la amenintari si jocurile care se fac doar in intuneric. Cand voi afla cine e, am sa-l fac cunoscut tuturor!

                                                              Pentru o Tarie Noua, Laura