PARTEA 3
23 iulie 1984
Dragul jurnalule,
23 iulie 1984
Dragul jurnalule,
E noapte,foarte tarziu si nu pot sa dorm. Am avut numai cosmaruri si pana la urma m-am hotarat sa raman treaza. Imi inchipui ca maine dupa-masa,Maddy,obosita dupa drumul pana aici,o sa vrea doarma,si atunci am sa ma culc si eu. Poate ca,daca dorm pe lumina,n-o sa mai am vise atat de intunecate.
Unul din ele a fost groaznic,groaznic. M-am trezit plangand si mi-a fost teama sa nu ma auda mama si sa vina la mine: vreau sa fiu singura,si ea n-ar intelege asta. Intotdeauna cand nu pot sa dorm sau visez urat,asa ca azi-nopate,vine si imi canta ,,Waltzing Mathilda”. Mai bine sa nu vina,nu pentru ca n-as vrea sa-mi cante --- din cauza barbatului pe care l-am visat si care canta acelasi cantec,cu vocea ei,iar eu eram atat de speriata incat nici sa ma misc nu mai puteam.
Am visat ca mergeam prin padure,departe,spre Pearl Lakes,si deodata vantului a inceput sa bata foarte tare --- dar numai in jurul meu. Era fierbinte vantul. In fata mea,la cateva metri,statea barbatul acela ciudat,cu parul lung si mainile mari si batatorite. Avea palmele foarte aspre si,cantand,le intindea spre mine. Parul nu-I flutura in vant,pentru ca vantul nu batea decat in preajma mea. Varfurile degetelor mari ale barbatului erau negre cum e carbunele,si le misca intruna,invartindu-le in cerc,iar mainile lui se apropiau tot mai mult de mine. Eu mergeam inainte,spre el,desi,de fapt ,nu voiam deloc sa ma apropii,pentru ca ma speria ingrozitor.
,,Pisica ta e la mine”,a spus el,si Jupiter a tisnit din spatele lui si a disparut in padure; era ca o pata micuta,alba,pe care o foaie de hartie neagra. El canta intruna si as fi vrut sa-I spun ca vreau sa ma duc acasa si Jupiter sa vina cu mine,dar nu puteam sa scot o vorba. Atunci el si-a ridicat bratele in aer,foarte sus,de parca ar fi crescut ,cu fiercare clipa,tot mai inalt,si am simtit deodata ca vantul s-a oprit ai totul era numai tacere. Am crezut ca mi-a citit gandurile si ma lasa sa plec.Asa am crescut;cand a oprit vantul cu bratele ridicate,am crescut ca ma lasa sa plec,sa ma duc acasa.
Apoi a trebuit sa ma uit in jos,pentru ca am simtit fierbinteala aceea intre picioare --- nu era prea placuta,era ceva care frigea. Ma ardea si atunci a trebuit sa-mi desfac picioarele,ca sa se racoreasca. Sa nu mai arda atat de tare,atat de tare. Si ele au inceput sa se desfaca singure, de parca voiau sa mi se smulga din trup si m-am gandit ca am sa mor asa, si n-o sa inteleaga ca am incercat sa le tin stranse, dar n-am putut, pentru ca ma ardeau. Si atunci el s-a uitat la mine si a zambit, cu un zambet groaznic, si a inceput sa cante, cu vocea mamei: ,,Ai sa vii cu mine, Waltzing Mathilda…” Si eu as fi vrut sa vorbesc si nu puteam, as fi vrut sa ma misc si nu puteam, si el a spus: ,,Ai ajuns acasa, Laura”. Si m-am trezit.
Cateodata, cand visez, ma simt prinsa in vis ca intr-o capcana, si mi-e foarte frica. Dar acum, cand citesc ce-am scris , nu mi se mai pare chiar asa de ingrozitor. Poate ar fi bine ca de-acum incolo sa-mi scriu in jurnalu toate visele, ca sa nu-mi mai fie frica de ele.
Anul trecut, intr-o noapte, am avut un cosmar atat de rau, incat a doua zi, la scoala,n-am mai fost in stare de nimic. Donna a crezut ca am luat-o razna, pentru ca de cate ori ma striga sau ma batea pe umar, ca sa-mi dea un biletel, saream in sus de doi coti. N-o luasem razna, ca Nadine Hurley sau mai stiu eu cine, dar mi se parea tot timpul ca visez. Nu mai tin minte despre ce anume fusese visul, stiu doar ca urma sa se intample o nenorocire pentru ca nu trecusem testul acela caraghios, in care trebuia sa ajut niste oameni sa treaca raul cu o barca. N-am reusit, caci eu voiam sa trec inot, si atunci au trimis pe cineva dupa mine, care ma pipaia intr-un fel foarte urat. Altceva nu-mi mai aduc aminte, si cred ca-i mai bine asa.
Am obosit sa mai astept sa cresc. Dar asta tot o sa se intample, odata si-odata, iar atunci eu am sa fiu singura care hotarasca ce si cand fac bine si cand nu.
Mai vorbim si maine. Acum sunt foarte obosita.
23 iulie 1984
Maddy trebuie sa apara. Tata s-a dus singur s-o ia din statie, pentru ca mama nu l-a lasat sa ma trezeasca. Am dormit pana acum un sfert de ceas. N-am mai visat nimic, dar mama mi-a spus ca m-a auzit strangand-o si, dupa asta, am tipat ca o bufnita! Mi-e asa de rusine… Mi-a spus ca a venit la mine in camera si ca eram pe jumatate adormita, insa…am tipat iar, apoi m-am intors pe partea cealalta si am adormit. Sper ca n-o sa mai spuna nimanui. Intotdeauna povesteste lucruri din astea la masa,cand avem invitati – familia Hayward, sau altii. Incepe cu ,,Laura a fost asa dulce…” si stiu ce urmeaza.
Odata a povestit, de fata cu toti, ca intr-o noapte am intrat, adormita, in bucatarie, tocmai cand voia sa se duca la culcare, mi-am scos toate hainele de pe mine, le-am bagat in cuptor si m-am intors inapoi in pat. Acum, de fiecare data cand sunt la familia Hayward, iar Donna si cu mine ajutam la gatit si ma indrept spre cuptor, doamne Hayward face glume si ma intreaba daca m-am lamurit sau nu ca un cuptor nu e o masina de spalat.
Mama bause ceva cand a povestit asta, asa ca am iertat-o. dar daca le spune si ca am tipat ca o bufnita, am sa mor de rusine. Nu cred sa existe parinti care sa nu-si faca tot timpul copiii de rusine. Ai mei, in orice caz, nu sunt o exceptie.
Poate ca daca n-as mai face tampenii cand sunt adormita, mama n-ar mai avea ce povesti.
Restul, mai tarziu.
Laura
(hu! hu!)
27 iulie 1984
Am atatea sa-ti spun… Scriu acum in pavilionul pe care l-am construit noi, eu cu Donna si cu Maddy. Tata si mama au spus ca e in ordine cata vreme stam aici, aproape. Am folosit lemnele pe care nu le-a dat Ed Hurley, iar tata le-a batut in cuie. Donna spune ca daca vine o furtuna o sa prabuseasca peste noi, dar eu cred ca va rezista.
Maddy s-a facut foarte draguta… Are saisprezece ani si o invidiez din suflet! As vrea sa am saisprezece ani! Acasa are un prieten, de care I s-a facut dor de pe-acuma, si care a sunat-o mai devreme, ca sa intrebe daca a ajuns bine. Tata a tachinat-o, spunandu-i ce draguta era cand vorbea la telefon, dar ea nu s-a suparat. Donna crede daca o sa ajunga vreodata sa aiba si ea un prieten, asta o sa se intample cand o avea patruzeci de ani si o sa fie surda. I-am spus ca e nebuna: baietii ne plac de pe-acum, pe amandoua, dar noi suntem prea destepte ca sa iesim cu ei. Ma intreb cum o sa fie sa ma iubeasca altcineva decat parintii mei, si daca, atunci cand am sa plec undeva, o sa sune ca sa fie sigur ca sunt bine.
Mai devreme, ne-am dus toate trei la grajduri,sa-l vedem pe Troy, l-am tesalat si i-am dat de mancare. Donna si Maddy au spus ca n-au mai vazut in viata lor un ponei atat de frumos. Ma intreb ce-am facut ca sa-l merit. Donna isi doreste si ea, de ani de zile, unul, dar tatal ei nu i-a cumparat. Ma intreb cat o sa traiasca Troy si daca am sa plang toata viata dupa el, cand o sa moara.
Donna a vazut ce-am scris despre moarta lui, spune ce-mi trec prin cap prea multe ganduri triste si ca, daca am s-o tin tot asa, cine stie ce-o sa se intample. Donna nu stie ce stiu eu. Uneori, nu ma pot impiedica sa am ganduri triste. Uneori, ele-mi sunte cele mai apropiate.
Mama ne-a facut sandvisuri si ne-a dat si doua termosuri, unul plin cu lapte, rece ca gheata, celalalt cu ciocolata fierbinte. Maddy n-a vrut decat o ceasca de ciocolata; spune ca daca bea mai mult ii ies cosuri. Dar nu se vede nici un cos pe fata ei. Ei i-a venit ciclul acum trei ani si spune ca e un cosmar. Faci acne, ai crampe si, cat tine, esti obosita si nervoasa. Minunat. Nu mai imi ramane decat sa astept altceva. Mamei i-a venit cand era de varsta mea; sper ca n-o sa mi se intample si mie tot anul asta. Dupa ce mi-a spus Maddy cum e, nu mai sunt deloc nerabdatoare.
Toate trei mancam sandvisuri,bem lapte si scriem in jurnale. Al lui Maddy e foarte gros, si e plin! Al Donnei e mai plin decat al meu. Dar eu am sa te fac mai mare decat al Maddy. Imi place sa-mi tin toate gandurile intr-un loc, ca o minte pe care poyi s-o cercetezi cand vrei. De varful pavilionului am agatat o lanterna, asa ca inauntru se vede foarte bine. Si de la ferestrele casei venea putina lumina, dar le-am acoperit, ca sa avem senzatia ca suntem singure in padure. Chiar si asa, paturile si mancarea tot ne fac ne simtim exact acolo unde suntem: in curtea din spate! Maddy spune ca a luat cu ea un pachet de tigari si ca mai tarziu, cand mama si tata or sa se culce, am putea fuma. Spune ca sunt rincede, pentru ca le tine de cateva luni, de frica sa nu afle parintii ei. Poate am sa incerc una. Donna spune ca ea nu vrea, iar Maddy si cu mine n-o s-o fortam, pentru ca prietenii adevarati nu fac niciodata asa ceva.
Dar pun pariu c-o sa iau asa o poza, incat s-o conving pe Donna sa fumeze si ea. Pun pariu!
Vorbim mai tarzu.
Tot eu.
Am ras atata, ca ne-a apucat durerea de burta. Maddy ne-a povestit cum il saruta ea pe prietenul ei cu limba si ne-a facut sa murim de ras. Donna a facut o fata lunga si a zis ca nu i-ar placea sa sarute cu limba,iar eu am zis la fel, dar… drept sa spun, cand am auzit cum se face, am simtit ceva tare ciudat in stomac. Cu totul altceva decat… nu conteaza. Cred ca s-ar putea sa-mi placa sa sarut cu limba si am de gand sa incerc, cat de curand, cu un baiat care imi place mie. Maddy spunea ca la inceput i-a fost frica, insa face asta de un an si acum ii place. Le-am povestit cum luna trecuta, cand am avut febra si m-am dus in dormitor la parintii mei, i-am vazut goi, si tata era peste mama. Am iesit repede si peste cateva minute mama a venit la mine, cu asipirina si o citronada. Despre ce-a fost atunci n-a scos un cuvant. Donna a spus ca, mai mult ca sigur, faceau sex; asta stiam si eu, dar nu prea parea sa le placa. Se miscau incet de tot, fara sa se uite unul la celalalt. Maddy a zis ca poate nu era decat ,,o chestie scurta”. Uhh! Parintii mei facand sex. Ce urat. Stiu ca asa am venit eu pe lume, dar as vrea sa nu mai vad niciodata asa ceva. Promit ca daca am sa fac sex vreodata, o sa fie mult mai distractiv decat ce-am vazut atunci.
Bine. Mama si tata au venit sa ne ureze noapte buna si sa-i spuna Doonei ca au sunat ai ei si ca maine nu trebuie sa mearga la biserica, asa ca poate sa doarma la noi. Asta ne-a bucurat pe toate.
Apoi, tata ne-a cerut sa inchidem ochii si sa ne intindem mainile, ne-a dat la fiecare cate un baton de ciocolata si a zis sa nu-I spunem mamei. Pe urma a venit mama si mi-a dat o punga. ,,Sa nu-i spui lui tata”. Inauntru erau inca 3 batoane! Maddy s-a uitat la ele, a suspinat si n-a mai fost in stare sa spuna decat: ,,Cosuri!” Le-am rupt din doua, ne-am umplut gura cu ciocolata si am incercat sa cantam ,,Row, row, row your boat” cu gura plina. Donna a spus ca aratam de parca am fi inghitit ceva de-al lui Troy, si atunci am scuipat tot.
Maddy ne-a spus o poveste de groaza, despre o familie care lipseste o noapte de-acasa si, cand parintii si copii se intorc, in casa lor intrasera niste oameni care voiau sa-i omoare. Mai era si altceva, dar nu sunt sigura ca vreau sa-mi aduc aminte. Nu vreau sa-mi hranesc visele. Cand Donna s-a dus sa faca pipi, Maddy mi-a spus ca si ea a visat urat. A mai zis ca nu vrea sa povesteasca de fata cu Donna, pentru ca ea n-ar intelege. Spunea ca m-a visat pe mine, intr-o padure. Donna s-a intors si Maddy n-a ma spus nimic. Ma intreb daca Maddy l-a vazut pe barbatul acela cu parul lung. Si vantul. Maddy scrie poezii in jurnal; spune ca e mai amuzant sa scrii poezii, decat lucrurile obisnuite, iar daca ti-l gaseste cineva, nu poate sa inteleaga, pentru ca e in versuri. Am sa incerc si eu, maine.
Pe curand.
Aha! Ti-am spus ca am s-o conving pe Donna sa fumeze. Maddy a scos tigarile, a aprins una sip e urma mi-a dat sa trag si eu un fum. Imi place sa scot fum pe gura. E ca si cum din mine ar iesi un duh – un duh care danseaza, pluteste… Parca as fi femeie in toata firea, iar in jurul meu ar fi multi oamenii adunati, si s-ar uita la mine si eu as fi asa cum isi doresc. Pana si Donna a spus ca arat ca o femeie adevarata cand fumez. Nici macar n-am tras fumul in piept; ma intreb cum ar fi fost.
Venea Donna la rand, si pana sa apuca sa spuna nu, am zis: ,,Acum stiu cum e, si, daca nu vreau, n-am sa mai fumez niciodata”. Atunci a tras si ea cateva fumuri. Si Donna arata bine cu tigara, dar s-a speriat nu stiu de ce, a inghitit fum si a inceput sa tuseasca tare, asa ca am stins tigara si am aerisit repede, nu cumva sa se trezeasca mama si tata. Cred ca odata am sa-mi cumpar un pachet de tigari si am sa le tin ascunse, asa, ca Maddy. Si o sa am eu grija sa nu ma apuce tusea.
Gata cu povestile pe ziua de azi, acum mergem la culcare. Noapte buna. Cred ca noi doi o sa ne imprietenim de minune.
29 iulie 1984
Draga jurnalule,
Uite o poezie:
Prin lumina ferestrei, el vede in mine
Dar eu nu-l pot vedea pana nu se apropie
Ii aud rasuflarea, il vad zambind pein fereastra
Vine sa ma ia
Sa ma invarteasca, sa ma rasuceasca
Hai la joaca! La joaca!
Stai aici. Stai aici. Stai aici.
Cantece si poezii pentru copii
Franturi de padure in par si in padure
Uneori il vad langa mine
Si trebuie sa-l indur, sa-l indur.
Cand strig
Nimeni nu ma poate auzi
Cand soptesc, crede ca o fac
Numai pentru el
Cuvintele imi mor in gat
Si ma gandesc ca poate
Am facut ceva sau trebuie sa fac ceva
Dar nimeni, nimeni nu-I vine in ajutor,
Spune el,
Unei fete ca tine.
30 iulie 1984
Maddy a adus cu ea o gramada de haine, si m-a pus sa le incerc pe toate, in fata oglinzii. A simtit ca sunt trista… Cel putin asa cred. Uneori le erau foarte frumoase. Imi placea cum ma simteam in ele, mai ales cu fusra scurta, cu pantofii cu tocuri inalte si puloverul acela alb si pufos.
Maddy spunea ca arat ca Audrey Horne, fata lui Benjamin Horne, la care lucreaza tata. Benjamin e foarte, foarte bogat. Audrey e draguta, dar e prea tacuta si uneori e rea. Tatal ei nu prea ii da atentie, poate de-asta e asa. Totusi, cu mine el s-a purtat intotdeauna frumos. De cate ori e o petrecere sau un picnic la Great Northern, Benjamin ma ia pe genunchii lui si imi canta incet la ureche. Cateodata mi-e mila de Audrey; cred ca nu-I place sa-l vada cum imi canta, fiidnca fuge si nu mai apare decat daca o cheama mama ei. Alteori ma simt nu stiu cum, bine, cand pleaca. Mi se pare ca sunt in centrul atentiei si ca insemn mai mult pentru el decat fiica lui. Stiu ca nu e frumos sa spun asta, dar vreau sa fiu cinstita cu mine insami.
Ca sa fiu foarte sincera, cred ca-mi place cum arat in hainele lui Maddy. Fac sa fiarba ceva in mine, ca o sampanie. E ca atunci cand te sui in calusei si inca nu te-ai obisnuit cu urcusul si coborasul. Pun pariu ca daca m-as imbraca tot timpul asa, as fi cu totul altfel.
Mai tarziu, Maddy si cu mine am iesit da ne plimbam, dar, bineinteles, in blugi si tricou. In Twin Peaks fustele scurte si tocurile inalte nu apar decat la baluri sau la vreun festival. Ne-am plimbat prin Easter Park si am stat putin pe iarba. Maddy povestea ca acasa o duce foarte bine ,, mai putin uneori incredibila lipsa de intelegere a parintilor mei “. O citez exact, pentru ca mi se pare foarte bines pus. Maddy crede ca in viata sunt destule lucruri care la inceput nu par cum trebuie, dar cu timpul te obisnuiesti cu ele.
Poate ca la fel trebuie sa gandesc si eu. Poate ar trebui sa incerc sa fiu mai buna si sa nu ma mai gandesc la ce mi se intampla. Sper ca intr-o zi am sa ajung atat de buna incat sa ma scutur de toate lucrurile care ma tulbura atata. Lucruri pe care nu le pot descrie decat pe franturi, pe bucatele. Daca am sa fiu mai buna, daca am sa ma straduiesc in fiercare zi sa devin mai buna, poate o sa mearga.
Cu drag, Laura
INTR-O BUNA ZI, O SA-MI FIE MAI USOR SA CRESC MARE
Acolo, in adanc, sunt culmi femeiesti care vor strabate afara
Spre cer
Spre luna si soare
Spre stelele mici, ascunse in palma barbatului.
Intr-o dimineata, odata
Am sa ma privesc:
Coline si vai voi fi toata
Si-n strafunduri, ascunse suvoaie.
Pe afara
Imbobocesc
Inlauntru-s uscata.
De-as putea intelege odata
Plansetele astea ce dor
De-as putea sa gatui odata
Groaza de
Visele care-mi spun c-am sa mor.
2 august 1984
Draga jurnalule,
N-am mai scris de mult, si imi pare rau. Maddy a plecat acum 3 zile si mi-e foarte frica de un lucru pe care nu-l inteleg.
In sfarsit , o veste buna. Ieri, in miez de noapte, am simtit in mine ceva minunat. Mi-era cald in piept, si cald intre picioare. Parca ceva voie sa iasa din mine prin tot trupul, mi se parea ca zbor. Cred ca am avut un orgasm in somn. E groaznic si mi-e rusine sa scriu, dar in acelasi timp e si placut.
Imediat dupa asta, am visat ca in camera a intrat un baiat, a venit la mine si m-a atins usor, peste camasa de noapte. A inceput sa-mi sopteasca ceva frumos si mi-a spus ca daca nu stau linistita, o sa plece. Pe urma m-a tras pana la marginea patului, iar cand genunchii mi-au ajuns la capatul saltelei, mi-a spus sa inchid ochii si am simtit cum imi desface picioarele, tot mai mult si mai mult; cand m-am uitat sa vad ce se intampla, baiatul disparuse. M-am uitat la pantecul meu si eram gravida: baiatul era in mine, mic ca un copil. As fi vrut sa nu se fi terminat asa. Imi placea mai mult cand ma atingea usor si punea stapanare pe mine.
7 august 1984
Azi mi-am petrecut dupa-amiaza cu Troy: l-am spalat, l-am tesalat si i-am dat sa manance. Ma fascineaza cat de bine poate sa inteleaga ce simt eu. Cand il tesalam pe gat sip e cap, se freca de mine, sic and m-am asezat intr-un colt, langa el, si-a rdicat capul si l-am lasat sa-mi sufle pe fata si pe gat. Ma intreb daca cei mari se indragostesc de cai, ca mine de Troy, si daca e rau sa gandesti asa ceva.
As vrea sa fie Donna cu mine. As vrea sa fie si Maddy cu mine. Am s-o sun pe Donna, s-o intreb daca ar putea veni sa doarma la noi. Sau poate sa ma duc eu la ea. Asta ar fi chiar mai bine. Uneori, camera mea mi se pare cel mai placut loc din lume, dar alteori imi pare ca ma sufoca.
Ma intreb daca asa e cand mori… te sufoci. Sau e cum se spune la biserica? Te inalti tot mai sus, pana cand Isus te vede sit e ia de mana. Nu sunt sigura ca vreau sa fiu langa Isus cand am sa mor. S-ar putea sa gresesc, cine stie cu ce, chiar cu un lucru de nimic, si sa-L supar. Nu prea stiu multe despre Isus; nu stiu ce L-ar putea supara. Sigur, Bibilia spune ca e iertator, ca a murit pentru pacatele oamenilor si ca-I iubeste pe toti, indifferent de greselilor lor… Dar si despre mine se spune ca sunt un copil bun, ca sunt cea mai fericita fata din lume, ca n-am nici un fel de probleme. Si nu e deloc adevarat. Si stunci, de unde sa stiu daca Isus nu e cumva la fel ca mine? Speriat, uneori rau, chiar daca nimeni nu stie cand si in ce fel. Diavolul o sa puna stapanire pe mine, daca n-o sa am grija. Cateodata, cand il bad pe BOB, ma gandesc ca, oricum, sunt a lui si ca n-am sa mai apuc sa ies niciodata din padure, n-am sa fiu niciodata Laura cea buna, adevarata si curate.
Uneori cred ca viara ar fi mult mai usoara daca nu ne-am mai gandi ca suntem baieti sau fete, barbate sau femei, tineri sau batrani, grasi sau slabi… Daca am putea fi siguri ca oricum am fi, suntem toti la fel. Poate ar fi oarecum plictisitor, dar n-ar mai fi atat de greu sa traiesti, sa fii viu…
Ma intorc dupa ce o sun pe Donna.
Donna a zis ca ar vrea sa fim impreuna la noapte , dar are o petrece in familie. Cred ca o sa ramanem singuri, tu si cu mine. Poate o sa iesim in padure si o sa fumam una din tigarile pe care mi le-a lasat Maddy. Sunt patru; le-am ascuns bine intre scandurile de la pat, acolo unde ascund biletele de la scoala; nu vreau sa le gaseasca mama cand face curat….. O iubesc, dar ea nu intelege intotdeauna cand vreau sa-i spun ceva. Cred ca s-ar imbolnavi sa stie ce-mi trece prin cap. In sfarsit, le-am ascuns intr-un loc unde este o gaura. Tata i-ar spune ,, cavitate “. E adanca de aproape patru degete; o ascunzatoare perfecta. Nici nu ti-ar veni sa crezi ca in lemn e un nod care se poate trage afara, cu atat mai putin cand pui deaspura un pulover sau o geanta.
Asa deci --- vom iesi la plimbare, tu si cu mine; o sa luam o tigara si o bricheta si o sa stam de vorba. Tu stii sa pastrezi un secret, mai bine chiar decat Donna. Iar mamei n-as putea sa-i povestesc niciodata visele mele. Mi se pare ca daca as vorbi, Dumnezeu sau altcineva m-ar auzi, ar sti cat sunt de rea si ar spune… Nimeni nu are astfel de ganduri.
Cred si eu ca nu. Si mai cred ca n-am sa-mi gasesc niciodata barbatul potrivit, pentru ca de cate ori ne vom saruta sau altceva, o sa-si inchipuie ca sunt nebuna, bolnava --- oricum, foarte ciudata. Sper ca nu sunt asa. Ar fi groaznic de trist daca as fi asa. Cum as putea sa ma impedic sa gandesc in felul cum gandesc? Nu-mi pot opri mintea sa alegre incotri vrea ea. Ganduri care imi incalzesc trupul, care ma fac sa rasflu repede, asa ca in carto sau in filme, dar altfel, pentru ca acolo nu se vorbeste niciodata despre inchipuiri ca ale mele.
Acum am sa cobor pentru cina. Ce bine ar fi daca ai incapea si tu in acunzatoare! Deocamadata, am sa te agat in perete, in spatele raftului. Sper sa nu cazi!
Ne vedem mai tarziu, Laura
11 august 1984
Am ajuns. Suntem la aproape o mila de cas, chiar inainte de a intuneca. Vara, padurea spre mai putin infrciosatoare; poti sa stai pana seara tarziu. Afara e cald; noi stam langa trunchiul unui copac mare. E un pin Douglas, preferatul mamei si al Donnei. Cand ma uit in sus, e ca si cum m-ar legana.
Pana la urma cred ca am sa fumez tigara. Am luat si o cutiuta cu apa, asa ca am sa scutur scrumul si am sa sting mucul in ea, ca sa nu pun cumva foc la tot T.P-ul. Cateodata, la scoala ii spuneam Twin Peaks-ului, T.P. ,, Lumea se sterge la muc cu T.P.’’. Cel mai des spune asta Bobby Briggs; pe urma trage toate fetele de par si le ragaie in fata. Ne place pe toate, bineinteles. Odata, dupa scoal, m-am dus la ,, Double R. ‘’ si el a intrat dupa mine si m-a tras zdravan de par.
Norma a ranjit la mine si m-a intrebat cand facem nunta. Si-a iesit din minti daca isi inchipuie ca am sa ma imprietenesc cu el. Baiatul cu care am sa ies n-o sa ma traga de par asa… O s-o faca la fel cu cei din visele mele: cu toata mana, apasandu-mi pumul pe ceafa, tragandu-ma spre el si sarundanu-ma cu limba.
Ma intreb daca toate penisurile arata ca al lui tata --- o mai vad si acum pe mama, cum incearca sa-l acopere cu cearceaful… Ma facea sa ma gandesc la ceva jupuit, o rana care peste un timp o sa se vindece, sau a fost vindecata mai demult, pana sa vina cineva sa-I jupoaie toata pielea. Atat de urat si roz… Poate odata am sa vad unul mai frumos. Doamne, sper sa vad unul mai frumos… Si n-am sa stau asa ca mama , ca un peste pe chei, care incearca sa respire afara din apa. Cate un suspin, cate un pufait din cand in cand, si atat. Daca am sa-mi gasesc omul potrivit, am sa ma simt destul de bine ca sa ma port exact asa cum cred ca trebuie sa se poarte toate fetele, cand sunt cu cineva. Pe jumatate stapanire pe ele, sip e jumatate… Nu stiu cum sa spun. Poate ca sunt scarboasa. As muri daca ar vedea cineva ce am scris.
Au inceput sa tipe bufintele. Una dintre ele e chiar in copac, deasupra mea… E ceva ciudat cu bufnita asta. Simt ca e un mascul, si parca m-ar privi. De cate ori ma uit la el, intoarce insa brusc capul. Ma intreb daca stie ce-am scris. Doamne, de-acum inainte trebuie sa ma fac fata buna. Chiar de-acum. Poate ca bufnita asta e ca aceea din povestea pe care am citit-o candva --- o pasare care putea sa se lase pe umarul oricui, si parea foarte prietenoasa, dar ii citea gandurile. Daca omul avea ganduri rele, pasarea ii ciugulea ochii si urechile. Cateodata visez ca zbor. Ma intreb daca pasarile viseaza vreodata ca se duc la scoala sau la lucru, ca poarta rochii si costume, in loc de pene. Daca as fi pasare, as zbura deasupra orasului, peste tot tinutul, tot mai departe, si nu m-as mai intoarce niciodata.
Acum am sa scriu o poezie, si pe urma gata, acasa.
In mine e ceva
Despre care nu stie nimeni
Ceva ca o taina
Uneori iese de suprafata
Iar eu ma trag inapoi
In intunericul de nepatruns.
Taina asta imi spune
Ca n-am sa ajung sa imbatranesc
Ca n-am sa rad prea mult cu prietenii
Ca n-am sa fiu niciodata cine-as putea fi, dac-am sa-I dezvalui
Numele.
Nu pot spune daca e adevarat
Sau daca visez
Cand ma atinge
Incep sa alunec
Fara lacrimi
Fara tipete
Infasurata, toata
In cosmarul cu maini
Si cu degete
Si cu soapte in padure
Atat de urat
Atat de frumos
Atat de rau
Atat de Laura.
Trebuie sa ma intorc acasa. Chiar acum. Eprea intuneric. Nu e ora potrivita ca sa stai intr-un asemenea loc.
Laura
16 august 1984
Draga jurnalule,
Niciodata in viata mea nu mi-a fost atat de rusine. E cinci si jumate dimineata si tremur toata, abia pot sa tin stiloul in mana. Am fost iarasi in padure. M-am ratacit si am fost condusa. Cred ca sunt foarte rea. Maine am sa incep o viata noua. N-am sa mai las sa-mi treaca prin cap ganduri urate. N-am sa mai gandesc la se. poate ca n-o sa mai vine, daca am sa incerc din raspunderi sa fiu buna. Ce bine-ar fi daca as putea sa fiu ca Donna… Ea e buna. Eu sunt rea.
Laura
P.S. Promit, promit, promit ca voi fi buna!
31 august 1984
Draga jurnalule,
Au trecut secole de cand nu ti-am mai scris; am incercat din toate puterile sa fiu fericita si bune, sa fiu toata vremea cu cineva, sa nu am timp sa ma gandesc la rau. Dar azi trebuie sa-ti scriu, sa afli si tu vestea.
Mi-a venit ciclul. Nu e deloc asa cum am crezut. Saptamana viitoare incepe scoala si, poftim! Azi-dimineata, cand m-am sculat am vazut sangele. Am chemat-o pe mama, si bineinteles ca a facut din asta o adevarata poveste. L-a chemat pe tata, desi am rugat-o sa nu spuna nimanui. Acum probabil stie toata lumea, de-aici si pana la Great Northern. Nu voiam decat niste nenorocite de tampoane sau asa ceva, si ea mi-a impuiat capul cu tot felul de chestii, ca acum sunt femeie si nu mai stiu ce. O.K., O.K. E ceva deosebit, intr-adevar. Dar daca n-o sa am grija, asta nu poate decat sa inrautateasca lucrurile. Acum stau in pat si ma doare burta.
Mama mi-a adus televizorul in camera – dragut din partea ei. Stau cu perna electric ape burta si tone de aspirina la indemna, pe masuta de noapte. Programul nu e cine stie ce, asa ca sunt iar singura cu gandurile mele ciudata depre viata si… altele. Dupa cate inteleg, ce se scurge acum sin mine trebuia sa fie izvorul vietii unei alte finite. Ma bucur ca nu e nimeni acolo. Cel putin,nu un copil.
Uneori mi se pare ca e cineva in mine, mai bine zis, o alta fata a mea, care mi-e straina. O vad, uneori, in oglinda.
Nu crec ca o sa vreau vreodata sa am copii. Se intampla ceva cu parinti sau cu cei care devin parinti. Uita ca au fost si ei copii, iar anumite lucruri pot sa-i spuna in incurcatura sau sa-i supere pe copii lor, asa cum ii suparau pe ei. Uita sau ce prefacca nu le baga in seama. Mie mi se intampla lucruri rele, uneori, noaptea, asa ca probabil n-o sa fiu o mama prea buna. Asta ma intristeaza.
Un singur lucru care ma bucura. Jupiter e langa mine, in pat, si torace incet. Voi doi, el si cu tine, n-o sa ma certati niciodata.
Laura
1 septembrie 1984
Ma dor sanii, si mi se pare foarte ciudat, pentru ca sunt atat de mici… E adevarat ca sunt mai mari decat saptamana trecuta si arata mult mai bine, cu varfurile tari si roz. Dar, Doamne, ce ma dor…
Mai inainte a venit mama si am stat amandoua de vorba. I-am adus aminte ca nu voiam sa-i spuna tatei despre ciclu; a spus ca-i pare rau, dar stia ce mandru va fi cand va afla ca fetita lui a devenit femeie. Mi-a schimbat apa din buiota si m-a masat usor de stomac. Multa vreme, n-am mai simtit nevoia sa vorbim, si totusi ma simteam de parca mai vorbeam inca.
A stat cu mine in pat aproape o ora si m-a lasat sa adorm cu capul pe umarul ei. Cand m-am trezit, a desfacut o cutie cu apa gazoasa, am baut-o impreuna si, pentru prima data dupa multa vreme, ne-am simtit intr-adevar apropiate una de cealalta.
Sper ca la noapte am sa pot dormi.
Cu drag, Laura
9 septembrie 1984
Am descoperit ceva despre mine. Iti amintesti de noaptea cand ti-am spus ca m-am trezit cu senzatia aceea minunata? Ei, bine! Exista un loc pe trupul meu, care ma face sa ma simt asa de cate ori vreau. Un loc cald, minunat, unde toate se topesc, dispar, care ma face sa uit de orice si sa ma simt bine. Butonul meu rosu de taina. Al meu, numai al meu. In sfarsit, ceva care o sa ma scape de vise. Pot s-o fac, usor, in pat, cu varful degetului, si e asa de bine… Pot s-o fac in cada, cu apa care curge de la robinet ( n-am stiut niciodata ca o baie poate fi atat de placuta ). Sau la dus, cu suvoiul subtire care curge de sus. Ma misc si sar, iar cateodata trebuie sa iau o perna sis a mi-o pun peste gura, ca sa nu auda nimeni mcile sunete pe care le scot. La urma urmei, e un secret, si indiferent daca e frumos sau nu, ma simt foarte bine cand se intampla; dar nimeni nu trebuie sa afle, in afara de tine, draga jurnalule.
A fost o saptamana deosebita – intai povestea cu ciclul, apoi descoperirea asta, dulce ca mierea. Incep sa ma simt intr-adevar o femeie si, intr-o buna zi, foarte curand,poate am sa incerc sa fac asta cu cineva anume.
Noapte buna! Noapte buna! Noapte buna!
Laura
P.S. Sper din tot sufletul ca nu fac nimic rau. Sper ca asa fac toate fetele, si n-o sa fiu pedepsita pentru asta, mai tarziu.
Catre intrusul care mi-a invadat intimitatea:
15 septembrie 1984
Nu pot sac red ca familia mea sau prietenii ai fost in stare sa-mi rapeasca toata increderea in ei. Stiu sigur ca jurnalul meu a fost luat si citit de cineva ori de mai multi. N-am sa mai scriu in el multa vreme, poate niciodata. Mi-ai inselat increderea; acum nu mai sunt in siguranta. Pentru asta, te urasc, oricine ai fi!
In paginile astea am scris lucrurile uneori atat de inspaimantatoare sau stanjenitoare, incat nici eu n-am putut sa le recitesc… Am crezut ca vor fi rasfoite doar de mine, atunci cand voi dori. Sunt multe lucruri care ma ranesc sip e care nu le inteleg. Am nevoie de jurnalul asta, ca sa-mi privesc gandurile sis a ma eliberez de ele.
Te rog, ia-ti mana de pe acest jurnal
O spun cu toata seriozitatea.
Laura
3 octombrie 1985
M-am hotarat, dupa mai bine de douasprezece luni, o sa vorbesc iarasi cu tine. Am gasit o ascunzatoare pe care insa n-am sa ti-o spun; cine stie, poate te gaseste cineva pe-afara si vrea sa-si bage nasul unde nu-priveste.
Stiu ca n-a fost vina ta, ca cineva te-a gasit si s-a hotarat sa te iscodeasca, dar mie mi-a trebuit mult timp sa-mi recapat siguranta ca pot scrie nestingherita in paginile tale. Multe, multe lucruri s-au intamplat de cand am vorbit ultima oara si ele mi-au dovedit ca lumea e asa cum am crezut: plina de cruzime si tristete.
Nu mai am incredere in nimeni; de cele mai multe ori, nici in mine insami. In fiecare dimineata, dupa masa si seara ma lupt cu ce e rau si ce e bine. Nu stiu daca sunt pedepsita pentru ca am facut ceva rau, un lucru pe care nu mi-l mai amintesc, sau daca asa li se intampla tuturor si sunt eu prea proasta ca sa inteleg. Mai intai de toate, am aflat ca nu tata mi l-a cumparat pe Troy, ci Benjamin Horne. Amanuntele nu sunt importante; hai sa spunem ca, intr-o zi, cand m-am dus la Great Northern sa-l vizitem pe Johnny, am auzit-o fara sa vreau pe Audrey certandu-se cu tatal ei in legatura cu asta. Johnny e fratele ei, primul nascut al lui Benjamin. E incet la minte. Desi mai mare decat mine, gandeste ca un copil mic. Cel putin asa spun doctorii.
Uneori, mi se pare ca singur a hotarat sa nu mai vorbeasca: uneori e mult mai interesant sa-I asculti pe oameni, decat sa vorbesti. El nu vorbeste niciodata; cand sic and, spune ,, Da “ sau ,, Indian “. Ii plac foarte mult indienii. Poarta tot timpul pe cap un coif cu pene frumos colorate si suvite de piele vopsita. Pentru el lumea e un amestec ciudat de fericire si durere, sic red ca il inteleg mai bine decat pe multi altii. As putea incerca sa stau mai mult cu el. Il lasa aproape tot tmpul singur.
Ma bucur ca il am pe Troy, si-mi place sa calaresc, sa ma plimb cu el sau sa-l privesc cum paste, dar ma simt prost pt tata. Parca n-ar mai fi acelasi om cinstit, pentru ca mi-a spus ca el mi l-a daruit pe Troy. Nu stiu, poate asa a vrut Benjamin. Dar oricum ar fi, ma intriga si ma face sa ma simt de parca i-as datora mai mult lui decat tatii.
Cateodata ma gandesc ca mai bine n-as fi avut nici un ponei; nu mi-as fi pierdut respectul pentru tata, iar Benjamin ar fi ramas Benjamin. Cel mai prost e ca de-acum, Audrey si cu mine n-o sa reusim sa ne intelegem,probabil, niciodata. Ma simt destul de rau fiindca din cauza mea s-au intamplat toate, dar am in acelasi timp si un sentiment de putere. De ce trebuie sa mi se intample, tocmai mie, asa ceva?
Stii, cred ca dintre toti barbatii pe care i-am cunoscut pe lumea asta, doctoral Hayward ma iubeste cel mai mult. E generos, bun la suflet, imi zambeste iertator, sau face altceva – intr-un fel sau altul, imi umple intotdeauna golul din suflet. Acum treisprezece ani a adus in lume si, pentru o clipa, m-a tinut strans la piept. In visarile mele, imi inchipui clipa aceea ca pe una din cele mai pline de caldura omeneasca din viata mea. Il iubesc pentru ca m-a tinut atunci in brate – un copilas speriat, care respire prima oara si vedea prima data lumina zilei, - si pentru ca, azi, imi spune, fara cuvinte, ca o sa ma ia din nou in brate, daca am sa simt nevoia.
Ma face sa ma gandesc la cineva pe care mi-ar place sa-l vad in fiecare zi, cineva care sa aiba blandetea unui bunic si caldura datatoare de siguranta a unui tata.
Ma intorc dupa cina. Mai am sa-ti spun o gramada de noutati.
Cu drag, Laura
3 octombrie 1985,
mai tarziu
Azi cina a fost buna – unul din felurile mele preferate: clatite cu cartofi, umplute cu smantana si cu granitura de legume. Daca am s-o tin tot asa, am sa ma umflu ca un balon. Asta-seara, mama s-a straduit mult cu masa, pentru ca stie ca sunt suparata din cauza lui Jupiter. Ea si cu tata n-au mancat decat pui.
Noutatile sunt despre Jupiter. De obicei, cand iesea, se ducea sa se joace in curte. Curtea noastra nu are gard, dar el nu se indeparta. Cred ca era prea destept ca sa plece dintr-o casa unde toti il rasfatau si unde manca atat de bine. Chiar daca nu ti-am scris prea des despre el, il iubeam foarte mult. Era intotdeauna bland si dragut, indifferent cum aratam, sau de ce facusem rau ori bun in timpul zilei.
De multe ori, in noptile cand nu puteam dormi, ne jucam cu o minge de cauciuc, jos la intrare, la lumina felinarului, apoi ne duceam in bucatarie sa mancam inghetata. Ii placea la nebunie inghetata de vanilie. In casa era intuneric, si amandoi colindam din incapere in incapere, pana cand, dup ace-mi pierdusem orice speranta, ne dobora somnul. Mai am si acum o fotografie pe ccare a facut-o tata, cu mine si cu Jupiter adormiti pe canapeaua din sufragerie, dupa o noapte din asta lunga. Nu mai apucasem sa urcam la mine si ne prinsese somnul acolo.
I-am dat fotografia lui Jupiter serifului Truman, ca sa faca afise si sa le puna peste tot. Sper ca-l vor gasi pe cel care l-a lovit. Stiu ca a fost un accident, pentru ca, inainte cu cateva clipe, gasise ceva, poate un soricel… Eu nu eram atenta,el s-a repezit afaara, cu prada in gura, si, pe sosea, l-a lovit o masina. Mama a auzit scrinsetul franelor si mi-a strigat sa raman unde eram, pana cand se duce sa vada ce s-a intamplat. Insa, uneori, ea si cu mine avem acelasi ganduri, visam aceleasi vise, si mama stia ca n-am sa pot ramane in camera. Asa ca n-am ascultat-o si m-am dus sa vad; Jupiter inca mai respire, dar ii curgea sange din ochi si era pe moarte.
Nu inteleg cum poate cineva sa loveasca o pisica, ziua in amiza mare, sis a nu opreasca, sa nu mearga pana la casa cea mai apropiata sis a spun ace s-a intamplat. Mama a auzit franele si tata zce ca ii pare rau ca n-a fost acasa, pentru ca ar fi putut spune ce fel de masina era, dupa sunet. Ma indoiesc ca ar fi putut, dar a fost dragut din partea lui ca s-a gandit la asta.
l-am ingropat pe Jupiter afara. Am ramas fara un bun prieten, eu care am atat de putini. Mai bine ar fi murit altcineva in locul lui.
Ca sa fiu sincera, asa cum sunt, destula lume din Twin Peaks ma iubeste. Foarte multi stiu cum ma cheama si, mai ales la scoala, sunt foarte populara. Problema e ca, dintre toti, nu cunosc pe nimeni asa cum isi inchipuie ei ca ma cunosc pe mine. Si cred ca am dreptate sa spun ca nu ma cunosc deloc…
Donna ma stie cel mai bine, dar mi-e frica sa-I povestesc visele si cosmarurile mele – uneori ma intelege foarte bine, insa alteori nu face decat sa chicoteasca, si eu n-am curajul s-o intreb ce i se pare atat de comic. Atunci ma inchid in mine si ma simt rau pentru multa vreme. Tin la Donna, dar ma intreb daca ar mai sta in preajma mea, daca ar sti cum arat pe dinauntru; intunecata ca noaptea, bantuita de vise cu barbate inalti si de chipurile in care acestia m-ar tine in brate si m-ar lua in stapanire. O printesa din povesti care crede ca va fi eliberata din turn si descopera ca cel asteptat a venit nu sa o salveze, ci sa o violeze brutal. Sa o calareasca, asa ca pe un animal, s-o atite, sa-i spuna sa inchida ochii si sa asculte cum el ii spune tot ce-I face, clipa de clipa. Sper ca, nu fac rau daca ma gandesc la asta.
Laura
12 octombrie 1985
Noaptea trecuta am fumat o tgara cu marijuana. Am ramas la Donna, iar parinti ei au plecat, impreuna cu ai mei, invitati la Great Northern, la petrecerea lui Benjamin. Donna si cu mine n-am vrut sa mergem – mai ales eu n-am vrut, din cauza lui Audrey. I-am propus Donnei sa mergem cu bicicletele sus, la Book House, sa facem cunostinte noi. Mi-au trebuit ore sa o conving ca n-are sa afle nimeni si ca o sa fim acasa inainte intoarcerea parintilor. Pana la urma a primit, pentru ca era la fel de plictisita sa vada tot timpul mereu aceleasi fete.
La nici o jumatate de ora dup ace am ajuns acolo, au venit niste baieti: Josh, Tim si inca unul, al carui nume nu mi-l mai amintesc. Eu fumam o tigara pe care o furasem de la receptie, de la Great Northern, intr-o zi cand i-am adus lui Johnny o carte cu povestiri despre indieni.
Pentru ca una din noi fuma, ne-au crezcut mai mari decat eram. Asa ca au venit la noi si ne-au spus ca sunt din Canada; nici nu te puteai indoi de asta, pentru ca tot timpul spuneau ,,ay”: ,,Vrei o tigara mai buna, ay?” Tim a placut-o pe Donna si asta a speriat-o putin, fiindca toti trei aratau cam de douazeci de ani. Nici unul nu ma tulbura prea mult. Pareau baieti draguti, atat. Ma simteam bine cu ei, dar nu-mi trezeau nici un fel de interes…Intelegi?
In sfarsit, am spus ca vreau o tigara mai buna, si ne-am dus cu totii in spatele cladirii. Donna a inceput sa le recite o poveste: ca suntem in trecere prin Twin Peaks, pentru o noapte, si ca peste un ceas trebuie sa ne intalnim cu ceilalti la autobus. Le-a mai spus ca excursia se numeste ,, Turul padurilor”. Au crezut-o, probabil, pentru ca s-au grabit sa aprinda tigara. Josh a spus ca prima data s-ar putea sa nu simtim nimic, dar Donna si cu mine le-am dovedit contrariul. Ne-a spus: ,,Sa tineti fumul inauntru, ay?” si l-am tnut… de sase ori! Draga jurnalule, a fost ceva extraordinar. Ma simtem relaxata si oarecum… sexy.
Ii spuneam Donnei, ,,Trisha”, iar ea imi spunea mie ,,Bernice” (asta pentru cazul in care baietii s-ar fi intors sa intrebe de noi; nu voiam sa afle nimeni). Pana la urma, ne-am trezit ca hohoteam mai tare decat am facut-o vreodata. Totul ma facea sa rad. Lucrurile isi pierdusera conturul si curgeau; mi se parea ca privesc lumea prin fundul unui pahar. Adia un vand cald, varatic, iar copacii miroseau atat de frumos…
Tim ne-a adus de la bar o ceasca de cafea cu ciocolata si toti cinci ne-am asezat pe jos si am vorbit despre tot felul de lucruri; ne gandeam, printre altele, daca universul meu nu e cumva o scam ape puloverul unui urias nemuritor, si cine stie daca intr-o zi , cand o s-o vada, n-o sa ne scuture sau n-o sa ne scufunde in apa si sa ne inece pe toti. Donna a spus ca sutele de ani sunt pentru el doar o clipa si ca trebuie sa se intample ceva – cat poate sa tina un pulover?
Ne-a placut ideea ca ar exista si alte universuri, ,,ghemotoace” pe puloverul asta, si ne-am gandit ca ar fi bine sa ne intalnim cu cei de acolo, daca s-ar purta frumos cu noi. Se auzea muzica de la Road House si am simtit ca trebuie sa ma ridic sis a dansez. Imi era atat de bine plutind asa, intre umbrele noptii, si-mi era cald, cald pe dinauntru…
Chiar si Donna a dansat putin cu mine, numai cateva clipe, apoi si-a adus aminte ca trebuia sa mergem … LA AUTOBUZ! A trebuit sa le spunem ca bicicletele erau inchiriate de la serif, dar nu cred ca pe-asta au inghitit-o. au fost draguti ca nu ne-au reprosat nimic, chiar daca ghicisera. Poate ca minciunile noastre facusera ca noaptea sa fie si pentru ei deosebita. Sau poate ca nu; doar erau mai mari si petrecusera, probabil, nopti mult mai intereseante…
In drum spre casa a trebuit sa ne oprim din minut in minut, pentru ca nu ne mai puteam stapani rasul. Apoi ne-a apucat o pofta nebuna de prajituri si lapte; simteam ca am sa mor daca nu mananc si Donna era si ea suta la suta de acord ca trebuie sa mancam ceva dulce. Acasa aveam placinta, dar nu era chiar ce ne doream. Asa ca ne-am golit buzunarele si ne-am dus la ,,Cash & Carry”. Am luat atatea chestii de-acolo, incat a trebuit sa ducem bicicletele de ghidon acasa, ca sa putem cara fiecare cate un pachet. Tot drumul am mers repede, pentru ca aveam ochii groaznic de injectati si voiam sa ajungeam inainte de venirea parintilor.
Ama avut noroc: in clipa cand am intrat, a sunat doctorul Hayward sa ne spuna ca mai intarzie. Slava domnului!
Am fugit sus si ne-am pus picaturi in ochi, pe urma am dat drumul la magnetofon, am mancat, am dansat si am ris; cand au venit parintii, noi dormeam duse.
Stiu ca drogurile nu sunt bune, dar incep sa cred ca-mi place asa. Imi place sa fiu rea.
Pe maine, Laura
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu