Jurnalul secret al Laurei Palmer - Partea 2

                                                               Partea 2

                                                                                                    

                                                                                                              22 iulie 1984

N-o sa-ti vina sa crezi ce s-a intamplat ! Tata ne-a spus mie si mamei sa urcam cu el in masina si sa nu intrebam nimic, pana ce nu ajungem. Bineinteles ca mama l-a pisat intruna. Eu nu eram prea curioasa, pentru ca ma gandeam ca pana la urma tatei tot o sa-i scape ceva, dar m-am inselat. Oricum, am stat linistita, ca sa nu pierd surpriza. Insa cand a oprit la Broken Circle Stables. Am stiut ! Tata mi-a cumparat un ponei ! Draga jurnalule, e atat de frumos,mult mai frumos decat as fi visat vreodata ! E baltat,cu pete maronii ca scortisoara si de un brun inchis, are ochii mari si o privire blanda. Cand l-a vazut, mamei nu i-a venit sa creada si a inceput sa-l intrebe pe tata cum de-a reusit sa-l cumpere, fara stirea numanui. Tata i-a spus ca daca s-ar fi aflat, n-ar mai fi fost o surpriza, si avea dreptate.

Mama era sa faca infarct cand m-am bagat sub ponei, ca sa vad daca e baiat sau fata. Nu mi-a trebuit prea mult ca sa inteleg ca e baiat. Si vedeam asta pentru prima data. Mama nu-si cunoaste fetita chiar asa de bine cum isi inchipuie,hmm?

         Sa ne intoarcem la ponei.  Am hotarat ca o sa-i cheme Troy, ca pe poneiul din albumul doamnei Larkin. Zippy, care lucreaza la grajduri, mi-a spus ca o sa-mi faca o placuta pe care o scrie TROY cu litere mari si o s-o agate chiar deasupra ieslei,sa stie toata lumea cum il cheama.  Acum Troy e prea mic pentru calorie, dar peste doua luni o sa gonim impreuna peste campuri. Astazi doar l-am plimbat si i-am dat sa manance morcovi (ii adusese tata,fara sa stim noi) si o bucatica de zahar, pe care mi-a dat-o Zippy. Troy a fost incantat. Inainte sa plec i-am soptit la ureche - ce urechi calde, matasoase are ! - ca o sa ne vedem maine, si ca sa am sa scriu totul despre el,aici,in jurnal. Abia astept sa i-l arat Donnei! A, aproape uitasem - trebuie sa-l vada si Maddy!

         Cand ne-am intors de la grajduri, tata mi-a spus ca Troy si cu mine avem aceeasi zi de nastere, pentru ca atunci cand un ponei e daruit cuiva care il iubeste, amandoi sunt una. Deci, la multi ani,Troy!

         Imi pare bine ca nu stiu de unde a aparut; asa e ca si cum insusi cerul l-ar fi trimis pe pamant,numai pentru mine.

         Oricum, azi e o zi mare si la noapte, am sa dorm foarte bine; am sa-l visez pe Troy si am sa ma gandesc ce bine o sa petrecem impreuna. Sunt cea mai norocoasa fata din lume.

     P.S. Sper ca BOB n-o sa vina la noapte.