Draga jurnalule, 22 iunie 1986
Acum am sa scriu, fara sa ma gandesc prea, si poate am sa izbutesc sa astern amununtit visul. Tocmai m-am trezit. E 4 si 12 minute dimineata.
Nu-mi amintesc cand mi-a aparut prima data, dar barbatul a avut dintotdeauna parul lung. Stie totul despre mine, stie cum sa ma sperie mai rau decat toate cosmarurile pe care ti le-am povestit.
La inceput, ne jucam impreuna. Ne urmaream prin padure, si ma gasea intotdeauna… Eu pe el, niciodata. Venea prin spatele meu, ma apuca de uneori s ma intreba cum ma cheama. Ii spuneam ca sunt Laura Palmer si atunci slabea stransoarea, ma intorcea cu fata spre el si radea.
Acum, cand ma gandesc, imi dau seama ca nu ne jucam asa cum ar fi trebuit. Se purta urat cu mine, ma speria tot timpul. Ii place sa ma sperie. Ma face sa ma simt. Infricosata de fiecare data cand ma ia cu el. Ii place sa ma umileasca, sa ma faca sa-mi fie rusine; adesea imi trage in jos chilotii si imi baga degelele acolo, intre coapse, adanc. Cand simte ca ma doare, le scoate si-si miroase mana. Imi spune intotdeauna ca miros urat. Le striga copacilor ca miros urat, ca sunt murdara, ca nu stie cum a ajuns sa-I placa de mine. Spune ca daca n-am sa-l rog, n-o sa mai vina niciodata.
Dar nu l-am rugat niciodata sa vina. Niciodata. As vrea sa plece departe de-aici. Jur.
Cand am crescut mai mare, a inceput sa-mi spuna depre mine lucruri pe care nu le cunoasteam. Nu cred ca rostea adevarul. Sunt sigura ca ma mintea si se prefacea tot mai mult, de fiecare data. Stia intotdeauna cum sa ma sperie si sa ma faca sa plang… Apoi ma lua de gat…si strange tare. Ma strangea pana cand ma opream din palns. Cand simtea ca lesin, imi dadea drumul… cred ca lesinam… Mai facea asta si acum, uneori. Totul mi se intuneca in fata ochilor, mi se invarteste capul si trebuie sa ma opresc din plans, ca sa nu ma omoare.
Cateodata, spune: ,,Ce-i asta, de jos?…. Ce-i asta, de jos, Laura Palmer?” Imi rosteste intotdeauna numele intreg, de parca n-ar vrea sa fim pre intimi; dar, in rest, am fost a lui in toate felurile. Uneori ajung acasa plina de sange. Nu pot sa nu spun nimanui, asa ca stau toata noaptea in baie, singura, asteptand sa se opreasca sangele. Uneori imi taie intre picioare, alteori in gura; taieturi micute, sute de taieturi micute. Stau acolo, la lumina lanternei, ca sa nu se trezeasca parintii mei si sa vada.
Uneori, noaptea, se freaca de mine repede, tot mai repede, pan ace termina; apoi ma pune sa-mi umplu palmele cu ceva lipicios, sa inchid ochii, sa recit poezia asta sis a-mi ling degetele pana cand raman curate.
Nu-mi mai amintesc decat putin din ea. Nu s-a mai intamplat de mult. Ma facea sa spun:
Tarfei celei mici
Ii pare foarte rau
Tarfa cea mica
Te soarbe, te bea
( Mai departe nu-mi mai aduc aminte decat ultimul vers:)
Moarte curate e samanta asta.
Voia sa-mi placa ce-mi facea, cand era cu mine. Voia sa spun ca sunt murdara si ca miros. Ca ar trebui sa fiu aruncata in rau, ca sa ma curat.
Eu am atata grija sa fiu curate si sa miros intotdeauna frumos… Ma spal mereu, iar cand ma culc imi pun chiloti curati, ca sa fiu pregatita daca vine cumva dupa mine. Tot timpul imi e teama sa nu vina sa ma ia cand nu am chiloti curati. Spune ca am noroc ca pierde vremea cu mine. Spune ca e singurul barbat care o sa vrea vreodata sa se atinga de mine.
Vine la fereastra si il vad. Il vad intotdeauna si intotdeauna zambeste, de parca mi-ar promite ca o sa ne distram bine impreuna. De fiecare data imi vine sa-mi chem. Parintii in ajutor, dar mi-e teama de ce s-ar putea intampla. Nu pot lasa pe nimeni sa afle despre el. Poate ca, daca o sa continuam sa ne vedem, cu timpul o sa se plictiseasca de mine si o sa plece. Poate daca nu m-as fi impotrivit deloc, nu i-ar mai fi placut sa vina. Poate, daca nu mi-ar fi fost frica. Daca mi-as putea stapani frica…
Nu m-am gandit niciodata la el ca acum.
Daca Dumnezeu exista, atunci va intelege ca incerc sa raman curata,iar daca asta e o incercare pe care mi-o trimite EL, am sa o trec. Trebuie sa fie o incercare. Sunt sgura ca Dumnezeu vrea sa-i dovedesc ca pot sa ma supun, ca nu mi-e teama sa mor si sa ma duc la el. Poate ca BOB il cunoaste pe Dumnezeu, poate ca Dumnezeu ii spune ce simt si ce trebuie sa-mi faca. Poate EL vrea sa nu-mi mai fie frica sa fiu ticaloasa. Daca n-o sa-mi fie frica, o sa ma ia la EL, in ceruri.
Sper.
L.
25 iulie 1986
Draga jurnalule,
Am incercat din rasputeri sa nu-mi mai fie frica.
Ma intalnesc cu un baiat despre care ti-am povestit, odata. Pe vremea aceea nu-mi placea, insa acum cred ca e foarte potrivit pentru mine. Imi aminteste de barbatul de pe afisul de la Book House. Se imbraca la fel, doar ca nu are motocicleta… Am implinit paisprezece ani. N-am lasat pe nimeni sa-mi sarbatoreasca ziua de nastere. Am facut-o pe mama sa-mi promita ca n-o sa planuiasca nimic. Alaltaieri, la bucatarie, i-am spus ca trebuie sa ma gandesc mult si sa hotarasc ce voi face cu viata mea, de acum inainte; ca de ziua mea vreau sa raman singura, sa ma plimb si, poate, sa-l iau pe Troy. Nu voiam s-o supar, insa aveam nevoie de un ragaz de singuratate. La inceput, a fost agitate si m-a tot intrebat de ce nu amanam singuratatea pentru a doua zi. Pana la urma i-am spus ca ma simteam nelinistita si voiam sa ajung acasa, in seara zilei mele de nastere, cu gandurile limpezite. I-am explicat ca n-am sa plec prea departe, dar trebuie sa plec. I-am promis ca anul viitor, si in celalalt an, cand voi implini saisprezece ani, o sa facem sigur o petrecere.
Asa ca mi-am petrecut ziua de una singura. M-am dus la locul unde merg de obicei cu BOB. Pe lumina, toate pareau un vis, un vis groaznic, pana cand am vazut, sub copacul lui preferat, o bucata de franghie. M-am aimtit un fior, insa am incercat sa ma stapanesc. M-am uitat bine la copac, sperand sa inteleg ce l-a facut sa aleaga tocmai locul asta, copacul asta, dar n-am vazut nimic deosebit. Atunci m-am uitat in jur, sa vad daca nu ma pandeste cineva si am facut ce planuisem.
Am scos din buzunar o tigara cu marijuana. Il rugasem pe Booby sa-mi faca rost de una. El a vrut s-o impartim, dar i-am spus ca nu se poate. Poate altadata, mai tarziu. Am fumat-o foarte incet, gandindu-ma la sex. La barbate, tot felul de barbate, care m-ar patrunde.
Am incercat sa ma gandesc la ce i-ar fi placut lui BOB. Am scos din buzunar o pereche de chiloti si i-am frecat de scoarta copacului. Ii purtasem pana inainte de a pleca si stiam ca pastreaza mirosul trupului meu. Nu mai mi-e teama ca miros urat. Stiu ca nu-I asa. Cred ca asa miros toate fetele.
Apoi i-am dus la nas, am respirat adanc si mi-am inchipuit o fata si cum ar mangai-o un barbat. Vino mai aproape. BOB numeste asta ,,pisicuta”. Vreau sa ating sis a fiu atinsa, ma auzi, BOB? Nu mi-e frica. Am repetat asta de mai multe ori, cu voce tare, cat timp am stat acolo, fumand si gandindu-ma la toate felurile in care as fi putut sa-l mangai pe Boobu… La toate lucrurile pe care mi-ar fi placut sa mi le faca. M-am gandit la tot ce l-ar fi putut face pe BOB sa vina. Cred ca era acolo, dar se ascundea.
Tigara ma ametise foarte tare, si atunci m-am tavalit prin noroi, peste Frunze si ace de pin, apoi m-am uitat in sus, la copacul cel mare. Voiam sa ma vada, sa tina minte chipul cel nou al fetei care venise sa se intinda la poalele lui. Cea dinainte s-a dus. A trebuit sa dispara. Uneori ma folosesc de vocea ei; e ata de usor sa capat ce vreau, cand cer cu vocea aceea dulce, de fetita… Mi-am scos hainele si am inceput sa-mi mangai sanii, apoi mi-am lins degetele si mi-am frecat sfarcurile cu ele. Faceam cercuri, asa cum fac baaietii cu limba. Gemeam, de cate de ori simteam placer. Cand le-am piscat prea tare si s-au inrostit, am tipat.
Incepuse sa bata vantul; i-am primit adierile, pe sanii goi, si-mi amintesc ca am spus: ,,Ohhh, orice sau oricine ai fi, imi place…. Da… Imi place foarte mult…” Mi se umezisera putin chilotii si atunci m-am dezbracat de tot si am inceput sa-l strig pe BOB, in timp ce-mi atingeam locul acela de taina. Am spus: ,,BOB… Laura are ceva dulce pentru tine… Ceva frumos si curat si… mmmmm… cred ca si foarte bun la gust… Hai, BOB… hai sa ne jucam…” Vantul s-a oprit, dar BOB nu se vedea nicaieri.
Placerea m-a cutremurat ca niciodata. Trupul meu nu se mai putea opri; s trebuit sa ma agat de trunchiul copacului, i-am muscat scoarta, am scormonit pamantul cu unghiile si, in sfarsit, am izbutit sa ma linistesc. Mi-era atat de cald, dupa marijuana si micul spectacol pe care il dadusem in padure, incat aproape am atipit, pe jos, goala. Dar nu puteam sa dorm acolo. Oricum, repriza asta o castigasem. Nu indraznise sa vina. Noapte sau zi, nu conteaza. I-am aratat ca nu-mi era frica. M-am mangaiat sub copacul lui. L-am strigat si mi-am batut joc de el. Am sa birui incercarea asta… ai sa vezi. Daca BOB vrea scarbosenii, imi imi trebuie doar putin timp. Sunt in stare sa fiu atat de rea pe cat isi doreste.
Cand ieseam din padure, s-a napustit peste mine o bufnita, aparuta de nu stiu unde; era cat pe ce sa ma omoare. I-am simtit puterea aripilor, cand a trecut pe langa mine. Mi-am amintit de Doamna cu Butucul. Parca spusese:
,,Multe lucruri nu aunt asa cum par a fi.”
,,Multe lucruri nu aunt asa cum par a fi.”
Inainte, mi se parea infricosator locul asta; fie si numai gandul ca as putea sa ma mangai, sa ma atat singura, ma speriau. Acum, nu. Nimic nu mi se mai pare ca inainte. E tot un loc al spiritelor intunecate, dar acum imi place. Il primesc cu bucurie. N-am sa ma mai impotrivesc, chiar daca se va strecura, taios, in mine. In oroarea asta am aflat placer si speranta. Nu mi-am dus inca planul pana la capat.
Am sa ma intorc, BOB. Am sa ma intorc si i-am sa ma deschid, si-am sa te prind in mine, asa cum n-ai crezut niciodata ca voi face. Am sa ma intorc.
Laura
