Jurnalul secret al Laurei Palmer - Partea 2

                                                               Partea 2

                                                                                                    

                                                                                                              22 iulie 1984

N-o sa-ti vina sa crezi ce s-a intamplat ! Tata ne-a spus mie si mamei sa urcam cu el in masina si sa nu intrebam nimic, pana ce nu ajungem. Bineinteles ca mama l-a pisat intruna. Eu nu eram prea curioasa, pentru ca ma gandeam ca pana la urma tatei tot o sa-i scape ceva, dar m-am inselat. Oricum, am stat linistita, ca sa nu pierd surpriza. Insa cand a oprit la Broken Circle Stables. Am stiut ! Tata mi-a cumparat un ponei ! Draga jurnalule, e atat de frumos,mult mai frumos decat as fi visat vreodata ! E baltat,cu pete maronii ca scortisoara si de un brun inchis, are ochii mari si o privire blanda. Cand l-a vazut, mamei nu i-a venit sa creada si a inceput sa-l intrebe pe tata cum de-a reusit sa-l cumpere, fara stirea numanui. Tata i-a spus ca daca s-ar fi aflat, n-ar mai fi fost o surpriza, si avea dreptate.

Mama era sa faca infarct cand m-am bagat sub ponei, ca sa vad daca e baiat sau fata. Nu mi-a trebuit prea mult ca sa inteleg ca e baiat. Si vedeam asta pentru prima data. Mama nu-si cunoaste fetita chiar asa de bine cum isi inchipuie,hmm?

         Sa ne intoarcem la ponei.  Am hotarat ca o sa-i cheme Troy, ca pe poneiul din albumul doamnei Larkin. Zippy, care lucreaza la grajduri, mi-a spus ca o sa-mi faca o placuta pe care o scrie TROY cu litere mari si o s-o agate chiar deasupra ieslei,sa stie toata lumea cum il cheama.  Acum Troy e prea mic pentru calorie, dar peste doua luni o sa gonim impreuna peste campuri. Astazi doar l-am plimbat si i-am dat sa manance morcovi (ii adusese tata,fara sa stim noi) si o bucatica de zahar, pe care mi-a dat-o Zippy. Troy a fost incantat. Inainte sa plec i-am soptit la ureche - ce urechi calde, matasoase are ! - ca o sa ne vedem maine, si ca sa am sa scriu totul despre el,aici,in jurnal. Abia astept sa i-l arat Donnei! A, aproape uitasem - trebuie sa-l vada si Maddy!

         Cand ne-am intors de la grajduri, tata mi-a spus ca Troy si cu mine avem aceeasi zi de nastere, pentru ca atunci cand un ponei e daruit cuiva care il iubeste, amandoi sunt una. Deci, la multi ani,Troy!

         Imi pare bine ca nu stiu de unde a aparut; asa e ca si cum insusi cerul l-ar fi trimis pe pamant,numai pentru mine.

         Oricum, azi e o zi mare si la noapte, am sa dorm foarte bine; am sa-l visez pe Troy si am sa ma gandesc ce bine o sa petrecem impreuna. Sunt cea mai norocoasa fata din lume.

     P.S. Sper ca BOB n-o sa vina la noapte.

Jurnalul secret al Laurei Palmer !

                                                         Partea I                                                                                                             

                          JURNALUL SECRET AL LAUREI PALMER                

                                                                                                          22 iulie 1984

Draga jurnalule,

Sunt Laura Palmer si chiar acum cateva clipe am implinit, official, doisprezece ani !  Suntem in 22 iulie 1984 si ziua de azi a fost minunata ! Te-am descoperit in ultimul pachet pe care l-am deschis si ardeam de nerabdare sa te iau sus,in camera, ca sa-ti povestesc totul despre mine si ai mei. In tine am sa ma incred cel mai mult. Iti promit ca am sa-ti spun tot ce mi se intampla, tot ce simt, tot ce doresc, pana si cel mai mic lucru care-mi trece prin cap. Sunt cateva ganduri pe care nu le-am putut nimanui, dar tie am sa ti le spun,iti promit !

Ca sa incep - cand am coborat la masa, azi-dimineata, mama agatase serpentine prin casa, iar tata, cu o palarie caraghioasa pe cap, sulfa in nestire intr-o trompeta. Doamne, ce-am mai ras, Donna si cu mine ! Credeam ca n-o sa ne mai putem opri !

Stii, Donna e prietena mea cea mai buna. O sa cheama Hayward. Tata lei, doctoral Hayward,a ajutat-o pe mama la nasterea mea, acum doisprezece ani. Nu –mi vine sa cred ca i-am implinit, in sfarsit ! La masa, mama a plans si a spus ca nici n-o sa-si dea seama cand am ajung o femeie in toata puterea cuvantului. Ce sa zis… O sa mai  treaca ani de zile pana sa-mi vina ciclul, stiu eu sigur. E nebuna daca isi inchipuie ca am sa cresc atat de repede, mai ales daca o s-o tina tot asa: in fiercare an, de ziua mea, imi da cadou cate un animal impaiat !

Azi totul a fost asa cum mi-am dorit, numai eu cu Donna, mama si tata. A, si bineinteles, cu Jupiter, motanul meu. De dimineata am mancat clatite cu mere, mancarea mea preferata, si tone de painea prajita cu sirop de artar.

Donna mi-a daruit bluza pe care am vazut-o in vitrina ,,Magazinul Universal Horne,, si stiu ca a cumparat-o din banii ei de buzunar, pentru ca de multa vreme ii strangea, dar nu voia sa-mi spuna de ce. E cea mai frumoasa bluza de pe lumea asta: alba, matasoasa, brodata cu boboci mici - insa nu atat de multi incat arate rau. E absolut perfecta. Am sa caut si eu, pentru ziua ei, ceva extraordinary.

Maine vine la noi versioara mea Madeline, adica Maddy, si sta toata saptamana. Eu cu Donna si cu ea o sa construim o cabana in padure si o sa stam acolo, daca ne lasa mama. Tata stiu ca o sa ne dea voie. Ii place padurea, la fel de mult ca si mie. Intr-o noapte am visat ca ne mutasem intr-o casa, in mijlocul padurii, si ca langa fereastra camerei mele era un copac mare, in care isi facusera cuibul doua pasari cantatoare.

Ma intorc imediat, ma striga tata de jos. Zice ca e o surpriza ! Lasa ca iti spun eu tot, cand vin.

                                                                                                             Cu drag, Laura